Transylvanian Folk Songs, albumul inregistrat de pianistul Lucian Ban împreună cu violistul american Mat Maneri și celebrul saxofonist britanic John Surman la Timișoara se bucură de ecouri în presa internațională și este nominalizat printre cele mai bune discuri de jazz ale anului 2020 din lume.
Albumul Transylvanian Folk Songs, înregistrat la Timișoara, în 2018, la Sala Barocă a Muzeului de Artă, în cadrul proiectului Retracing Bartók, de către pianistul american de origine română Lucian Ban, alături de John Surman și Mat Maneri se regăsește în clasamentele celor mai bune materiale discografice ale anului 2020 realizate de criticii specializați în muzică de jazz și se bucură de elogiile presei internaționale.
După ce prestigiosul National Public Radio din Statele Unite a difuzat o cronică audio în luna mai a anului trecut, incluzând fragmente din muzica celor trei și o analiză rafinată a acesteia, cronică preluate de sute de radiouri locale, albumul a fost propulsat în topul Billboard (unul dintre cele mai vechi și reputate topuri muzicale din lume) unde a rămas timp de mai multe săptămâni. Criticul NPR Kevin Whitehead scrie despre „misterul și claritatea cu care trio-ul infuzeaza cântecele tradiționale din Transilvania, despre cum pianul cântă precum clopotele unei biserici”. Revista JAZZ TIMES descrie albumul drept “un act de tribut, dar și de transformare” în timp ce JAZZIZ vorbește despre „dansul impunător al saxofonului bariton cu ritmul pianului și sunetul riguros al violei”. În iunie 2020 criticul olandez Henning Bolte include albumul în Europe Jazz Media Chart apreciind „conexiunea profundă a celor trei muzicieni la esența colecției lui Bartók”, în timp ce prestigioasa revistă britanică The WIRE descrie interpretarea lui Ban drept ”luxuriantă și romantică, în timp ce viola geme iar clarinetul murmură precum un râu subteran”. Albumul este remarcat și de cunoscutul ziar Fiancial Times care îi dedică o cronică în print cu titlul Dansuri sătești reinterpretate (Village dances with a fresh spin).
La finalul anului 2020, albumul a fost inclus în topul criticilor de jazz la National Public Radio pentru cea mai bună muzică din 2020, precum și în Balkan World Music Charts TOP 20 for 2020 precum și în Best of 2020 al jurnalistului Karl Lippegaus de la Deutchlandfunk Radio Germania și în Jazz Suite TOP 2020 Albums în Polonia. Transylvanian Folk Songs a fost nominalizat de revista New York City Jazz Record la BEST OF 2020 (Honorable Mentions)
Articole și cronici despre album au apărut și în numeroase publicații americane dedicate jazz-ului, printre care Jazz Times, Jazziz, Jazz Views, Jazz Trail, dar și în publicații din Brazilia, Suedia, Iran, Latvia, Ungaria.
Proiectul Retracing Bartók este conceput ca o celebrare a extraordinarei diversități și bogății a muzicii românești tradiționale, fiind în același timp o reflecție artistică asupra transformării cântului popular în cultura contemporană și o reconstituire a poveștii lui Béla Bartók în România și a dragostei lui pentru muzica din această parte a lumii. Începând cu 1907 Béla Bartók întreprinde o serie de călătorii de cercetare în Transilvania și Banat înregistrând și documentând cea mai mare colecție de cânt popular românesc de până azi – peste 3400 de cântece instrumentale și vocale. Bartók a pus astfel bazele etno-muzicologiei moderne.Retracing Bartók este conceput ca un proiect multidisciplinar de arheologie culturală dezvoltat de-a lungul mai multor ani începând cu 2018 și face parte din programul Timișoara 2023 Capitala Europeană a Culturii.
Proiectul este co-produs de Jazz Updates și Timișoara 2023 si este curatoriat de pianistul newyorkez de origine română Lucian Ban și de violistul american Mat Maneri împreună cu Jazz Updates.
John Sharpe in The New York City Jazz Record
“𝘙𝘰𝘮𝘢𝘯𝘪𝘢𝘯 𝘱𝘪𝘢𝘯𝘪𝘴𝘵 𝘓𝘶𝘤𝘪𝘢𝘯 𝘉𝘢𝘯, 𝘷𝘪𝘰𝘭𝘪𝘴𝘵 𝘔𝘢𝘵 𝘔𝘢𝘯𝘦𝘳𝘪 𝘢𝘯𝘥 𝘳𝘦𝘦𝘥𝘱𝘭𝘢𝘺𝘦𝘳 𝘑𝘰𝘩𝘯 𝘚𝘶𝘳𝘮𝘢𝘯 𝘴𝘦𝘳𝘷𝘦𝘥 𝘶𝘱 𝘰𝘯𝘦 𝘰𝘧 𝘵𝘩𝘦 𝘩𝘪𝘨𝘩𝘭𝘪𝘨𝘩𝘵𝘴, 𝘢𝘴 𝘵𝘩𝘦𝘺 𝘳𝘦𝘷𝘪𝘴𝘪𝘵𝘦𝘥 𝘵𝘩𝘦 𝘳𝘦𝘱𝘦𝘳𝘵𝘰𝘪𝘳𝘦 𝘧𝘳𝘰𝘮 𝘵𝘩𝘦𝘪𝘳 𝘛𝘳𝘢𝘯𝘴𝘺𝘭𝘷𝘢𝘯𝘪𝘢𝘯 𝘍𝘰𝘭𝘬 𝘚𝘰𝘯𝘨𝘴 𝘢𝘭𝘣𝘶𝘮 𝘪𝘯 𝘵𝘩𝘦 𝘴𝘵𝘶𝘯𝘯𝘪𝘯𝘨 𝘴𝘦𝘵𝘵𝘪𝘯𝘨 𝘰𝘧 𝘵𝘩𝘦 𝘒𝘢𝘪𝘴𝘦𝘳 𝘞𝘪𝘭𝘩𝘦𝘭𝘮 𝘔𝘦𝘮𝘰𝘳𝘪𝘢𝘭 𝘊𝘩𝘶𝘳𝘤𝘩. 𝘉𝘢𝘴𝘦𝘥 𝘰𝘯 𝘵𝘩𝘦 𝘦𝘢𝘳𝘭𝘺 20𝘵𝘩 𝘊𝘦𝘯𝘵𝘶𝘳𝘺 𝘧𝘪𝘦𝘭𝘥 𝘳𝘦𝘤𝘰𝘳𝘥𝘪𝘯𝘨𝘴 𝘰𝘧 𝘏𝘶𝘯𝘨𝘢𝘳𝘪𝘢𝘯 𝘤𝘰𝘮𝘱𝘰𝘴𝘦𝘳 𝘉é𝘭𝘢 𝘉𝘢𝘳𝘵ó𝘬, 𝘵𝘩𝘦𝘪𝘳 𝘤𝘰𝘯𝘤𝘦𝘳𝘵 𝘸𝘢𝘴 𝘴𝘪𝘮𝘱𝘭𝘺 𝘴𝘶𝘣𝘭𝘪𝘮𝘦, 𝘢𝘴 𝘣𝘦𝘢𝘶𝘵𝘪𝘧𝘶𝘭 𝘴𝘰𝘯𝘨𝘴 𝘸𝘩𝘪𝘤𝘩 𝘩𝘢𝘷𝘦 𝘣𝘦𝘦𝘯 𝘳𝘦𝘱𝘰𝘴𝘪𝘵𝘰𝘳𝘪𝘦𝘴 𝘧𝘰𝘳 𝘤𝘦𝘯𝘵𝘶𝘳𝘪𝘦𝘴 𝘰𝘧 𝘩𝘶𝘮𝘢𝘯 𝘧𝘦𝘦𝘭𝘪𝘯𝘨𝘴—𝘱𝘢𝘪𝘯, 𝘵𝘳𝘢𝘨𝘦𝘥𝘺, 𝘭𝘰𝘷𝘦, 𝘩𝘰𝘱𝘦—𝘢𝘤𝘵𝘦𝘥 𝘢𝘴 𝘵𝘩𝘦 𝘣𝘢𝘴𝘪𝘴 𝘧𝘰𝘳 𝘴𝘰𝘢𝘳𝘪𝘯𝘨 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘱𝘳𝘦𝘵𝘢𝘵𝘪𝘰𝘯𝘴 𝘪𝘯𝘷𝘰𝘬𝘪𝘯𝘨 𝘫𝘢𝘻𝘻, 𝘪𝘮𝘱𝘳𝘰𝘷 𝘢𝘯𝘥 𝘤𝘭𝘢𝘴𝘴𝘪𝘤𝘢𝘭 𝘪𝘯𝘧𝘭𝘶𝘦𝘯𝘤𝘦𝘴.”
Paul Aquaro in Free Jazz Blog
“𝘛𝘩𝘦 𝘴𝘦𝘵 𝘴𝘵𝘢𝘳𝘵𝘦𝘥 𝘸𝘪𝘵𝘩 𝘔𝘢𝘯𝘦𝘳𝘪 𝘳𝘰𝘶𝘨𝘩𝘪𝘯𝘨 𝘵𝘩𝘦 𝘰𝘶𝘵𝘭𝘪𝘯𝘦𝘴 𝘰𝘧 𝘢 𝘥𝘪𝘴𝘤𝘦𝘳𝘯𝘪𝘣𝘭𝘦 𝘧𝘰𝘭𝘬𝘴𝘺 𝘮𝘦𝘭𝘰𝘥𝘺 𝘵𝘩𝘳𝘰𝘶𝘨𝘩 𝘩𝘪𝘴 𝘴𝘸𝘦𝘦𝘱𝘪𝘯𝘨 𝘮𝘪𝘤𝘳𝘰𝘵𝘰𝘯𝘢𝘭 𝘭𝘪𝘯𝘦𝘴. 𝘛𝘩𝘦𝘯 𝘚𝘶𝘳𝘮𝘢𝘯’𝘴 𝘦𝘯𝘵𝘳𝘢𝘯𝘤𝘦 𝘸𝘢𝘴 𝘨𝘳𝘢𝘯𝘥, 𝘵𝘩𝘦 𝘦𝘢𝘳𝘵𝘩𝘺 𝘵𝘪𝘮𝘣𝘦𝘳 𝘰𝘧 𝘵𝘩𝘪𝘴 𝘣𝘢𝘴𝘴 𝘤𝘭𝘢𝘳𝘪𝘯𝘦𝘵, 𝘥𝘦𝘦𝘱 𝘢𝘯𝘥 𝘳𝘦𝘴𝘰𝘯𝘢𝘯𝘵 𝘪𝘯 𝘵𝘩𝘦 𝘳𝘦𝘷𝘦𝘳𝘣𝘦𝘳𝘢𝘯𝘵 𝘳𝘰𝘰𝘮, 𝘱𝘳𝘰𝘷𝘪𝘥𝘦𝘥 𝘢 𝘭𝘰𝘷𝘦𝘭𝘺 𝘤𝘰𝘶𝘯𝘵𝘦𝘳𝘱𝘰𝘪𝘯𝘵 𝘵𝘰 𝘉𝘢𝘯’𝘴 𝘤𝘩𝘰𝘳𝘥𝘢𝘭 𝘮𝘰𝘤𝘦𝘮𝘦𝘯𝘵𝘴. 𝘛𝘰𝘨𝘦𝘵𝘩𝘦𝘳, 𝘵𝘩𝘦 𝘵𝘳𝘪𝘰 𝘮𝘢𝘥𝘦 𝘢𝘯 𝘦𝘵𝘩𝘦𝘳𝘦𝘢𝘭 𝘴𝘰𝘶𝘯𝘥, 𝘵𝘩𝘦𝘪𝘳 𝘮𝘪𝘹 𝘰𝘧 𝘵𝘰𝘯𝘢𝘭𝘪𝘵𝘪𝘦𝘴 𝘨𝘦𝘯𝘦𝘳𝘢𝘵𝘪𝘯𝘨 𝘢 𝘮𝘰𝘰𝘥𝘺 𝘤𝘭𝘰𝘶𝘥 𝘢𝘣𝘰𝘷𝘦. 𝘛𝘩𝘦𝘺 𝘮𝘰𝘷𝘦𝘥 𝘧𝘭𝘰𝘸𝘪𝘯𝘨 𝘧𝘳𝘰𝘮 𝘱𝘪𝘦𝘤𝘦 𝘵𝘰 𝘱𝘪𝘦𝘤𝘦, 𝘱𝘪𝘤𝘬𝘪𝘯𝘨 𝘶𝘱 𝘵𝘩𝘦 𝘱𝘢𝘤𝘦, 𝘴𝘰𝘮𝘦𝘵𝘪𝘮𝘦𝘴 𝘨𝘦𝘯𝘦𝘳𝘢𝘵𝘪𝘯𝘨 𝘢 𝘷𝘪𝘣𝘳𝘢𝘯𝘵 𝘣𝘶𝘳𝘴𝘵 𝘰𝘧 𝘫𝘰𝘺𝘰𝘶𝘴 𝘦𝘯𝘦𝘳𝘨𝘺, 𝘰𝘵𝘩𝘦𝘳 𝘵𝘪𝘮𝘦𝘴 𝘸𝘪𝘵𝘩𝘥𝘳𝘢𝘸𝘪𝘯𝘨 𝘪𝘯𝘵𝘰 𝘴𝘩𝘢𝘥𝘰𝘸𝘴. 𝘛𝘩𝘦 𝘮𝘶𝘴𝘪𝘤 𝘣𝘳𝘦𝘢𝘵𝘩𝘦𝘥. 𝘐𝘵 𝘸𝘢𝘴 𝘯𝘰𝘵 𝘫𝘢𝘻𝘻, 𝘤𝘭𝘢𝘴𝘴𝘪𝘤𝘢𝘭, 𝘰𝘳 𝘧𝘰𝘭𝘬, 𝘣𝘶𝘵 𝘳𝘢𝘵𝘩𝘦𝘳 𝘴𝘰𝘮𝘦𝘵𝘩𝘪𝘯𝘨 𝘵𝘰𝘶𝘤𝘩𝘪𝘯𝘨 𝘢𝘯𝘥 𝘥𝘪𝘧𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯𝘵, 𝘸𝘪𝘵𝘩 𝘳𝘰𝘰𝘵𝘴 𝘪𝘯 𝘦𝘢𝘤𝘩.”